LUCRAREA OPERATIVA A MAGISTRATILOR

In interviul acordat unui post de televiziune joi seara, domnul Alexandru Lele, fost procuror, a relatat despre adresa prin care procurorul general al Romaniei le cerea SRI si SIPA sa “il lucreze operativ” dumnealui, care atunci era unul dintre cei mai curajosi procurori ai Romaniei post-decembriste. Mai mult, “lucrarea operativa” urma sa ii priveasca si pe membrii familiei sale.

Vreau sa scriu aici ce inseamna aceasta actiune de “lucrare operativa” asa cum am cunoscut-o si eu din primavara lui 2010. Vreau sa fac publice aceste imprejurari pentru ca, desi am intrat in magistratura in vara lui 1998, n-as fi banuit niciodata in ce masura s-au perpetuat practicile totalitare in sistemul judiciar.

Pana in 2010 mi-am construit, neajutata de nimeni, cariera in magistratura, pana la a ajunge magistratul de legatura pentru Romania al Oficiului pentru Marca Comunitara de la Alicante, doar pentru ca Eric Gastinel, responsabilul cu trainningurile destinate judecatorilor din tarile member UE in materia marcii comunitare ma remarcase; “Stii, dintre toti judecatorii care vin din Romania tu esti singura care ne raspunzi la cererea noastra de a face observatii si completari asupra rapoartelor finale pe care le intocmim.” Asa am reusit, prin faptul ca dreptul proprietatii intelectuale m-a pasionat cu adevarat, ca puteam lucra si comunica in limba engleza si pentru ca nu banuiam ca, de fapt, exista alte criterii care pot propulsa sau distruge cariera unui judecator.

Astazi, dupa 8 ani, sunt singurul judecator din istoria magistraturii care, de cate ori iese in spatiu public pentru a scrie despre abuzurile pe care le traieste, este amenintat cu expertiza psihiatrica, e tinut, el si membrii familiei sale, de ani de zile fara nicio sursa de venit si este insistent lovit pe strada, in agresiuni din ce in ce mai grave, dintre care, cea din 4.12.2016 m-a lasat cu fractura de piramida nazala. Pentru toate plangerile mele, politia nu numai ca a dat solutii de clasare dar, de fiecare data eram chemate si eu si sora mea sa dam declaratii la plangerile intocmite de catre agresori impotriva noastra, pentru acuzatii pe cat de grave pe atat de mincinoase.

Dupa protestul meu din Piata Universitatii din ianuarie 2012, s-au promovat impotriva mea cca 20 de actiuni disciplinare fara nicio zi de pauza. Aproape nu a ramas judecatoare sau grefiera, jandarm sau angajata a serviciului Informatica din Sectia sau instanta la care lucrez sa nu fi depus marturie mincinoasa impotriva mea. Cand s-au epuizat judecatorii din Sectie au inceput sa aduca altii de la alte Sectii – oameni pe care nu ii intalnisem niciodata pana atunci – doar pentru acest scop. La fel s-a intamplat cu sora mea geamana, angajata ca jurist la o companie din domeniul energiei – CEZ ROMANIA. Are deja la activ cca 12 actiuni disciplinare organizate identic cu cele impotriva mea si 3 decizii de concediere succesive, survenite dupa doua decizii judecatoresti de reincadrare. Actiunile impotriva ei sunt conduse de societatea de avocatura TUCA, ZBARCEA si Asociatii, care il are ca partener fondator pe Florian Tuca, sotul doamnei judecator Alina Tuca, judecatoare si ea in materia proprietatii intelectuale la Inalta Curte de Casatie si Justitie, prietena de familie a tuturor persoanelor din conducerea sistemului judiciar. Asa se face ca, in timp ca dna Tuca era membra in completul care mi-a respins sau anulat toate recursurile in cauzele mele disciplinare, sora mea era haituita si concediata de CEZ, prin actiuni coordonate de dn-ul avocat Tuca. Pentru ca „lucrarea operativa” a magistraților, despre care a vorbit fostul procuror Alexandru Lele, asta înseamnă!

Pana in 2010 mai intalnisem situatii in care am fost scoasa de pe complete cu cauze importante pentru ca refuzasem sa dau solutiile pe care mi le ceruse presedinta de Sectie, in dosare in care existau “interese”. S-a intamplat, de exemplu, la Tribunalul Bucuresti unde refuzasem o interventie a presediintei de Sectie, Antoanela Bratuianu, intr-un dosar intre doi producatori si exportatori de vinuri din Romania sau refuzasem “interventia” unei alte sefe de Sectie de la Tribunal care, in biroul presedintei Sectiei mele “ma ruga” sa dau o solutie intr-un dosar cu un imobil nationalizat intr-o cauza in care ar fi fost interesata o judecatoare.

Faptul ca am refuzat a avut ca efect inlaturarea mea de pe completele in care se judecau cauze de proprietate intelectuala (unde sunt interese, in general, mult mai mari decat in cauzele civile) si inlocuirea cu judecatori “mai cooperanti”. Daca, insa, la acel moment mi-ar fi spus cineva ca a te opune sistemului iti poate distruge in intregime cariera si familia si viata, asta n-as fi crezut niciodata ca este posibil in Romania! N-as fi crezut nici ca pentru asta, conducerea sistemului judiciar se va mobiliza prin actiuni pe care Codul Penal le incrimineaza sub titlul: „Infractiuni impotriva Justitiei”.
STUDIEREA PROFILULUI PSIHOLOGIC. Acum 2 ani a aparut in presa o informatie despre cca 1000 de magistrati care participau la programe de instruire organizate de catre SRI. Unul dintre cei mai vocali aparatori ai sistemului, Vasilica C. Danilet a iesit public atunci sa spuna ca nu exista nicio problema, ca numarul acestora e nesemnificativ raportat la numarul total al magistratilor si ca independenta sistemului judiciar nu era afectata. Astazi, prin prisma a ceea ce am trait, am inteles ca e suficient ca magistratii din functii de conducere sa fie instruiti operativ pentru a putea controla tot sistemul judiciar.
In cazul meu, la cca 3 saptamani dupa protestul din Piata Universitatii, cautam o carte la Centrul de Documentare al Curtii de Apel Bucuresti, cand am observat ca 3-4 grefiere de la Sectia mea asteptau la rand sa intre. Inauntru, doua judecatoare-inspector le primeau pe rand si stateau de vorba cu ele. M-am interesat la grefiera sefa ce doreau ispectoarele iar aceasta mi-a raspuns ca: „Nu voiau nimic. S-au interesat de dosarul „Dacia” (un dosar despre care spusesem in timpul protestului meu ca presedinta Sectiei, Ileana Danaila Tirica, m-a inlaturat din complet exact la momentul pronuntarii deciziei desi participasem vreme de un an la judecarea lui). Aveam sa aflu mai tarziu ca, de fapt, asa a inceput „lucrarea” mea operativa. Aveau sa urmeze „mobilizari exemplare” ale CSM si ale institutiilor de forta, care stiau ca nu spusesem nici 1% din ticalosiile pe care le traiam din primavara lui 2010, cand traficul cu judecatoare in favoarea expertilor europeni devenise o chestiune de „interes superior” in cadrul sistemului judiciar romanesc.

Judecator Mihaela Ciocea